A dispărut „persoana care se ocupă”

Un prieten a povestit cât se chinuie să desfiinţeze o firmă. Că e greu de înfiinţat una ştim deja, de parcă statul s-a ajuns cu banii.

Agatha Christie s-a pensionat

Agatha Christie este numele unei scriitoare britanice, dar şi al unei pisici. Ambele au ceva în comun: cărţile. Una le-a scris, alta le-a ferit de şoareci amatori de celuloză.

Ştirea de ultimă oră este că Aggi, cum este alintată, iese la pensie, după 14 ani de activitate într-o bibliotecă din Oregon, SUA.

Mă întreb ce va primi ca pensie? 200 de şoareci pe lună?

Nu-i engleză ca americana

Dureros de urâtă, Ramona Gabor, sora lu' Moni a lu' Iri, a anunţat că va plecat în SUA pentru câteva luni, unde o aşteptă mama, sora şi o nepoţică. Mai dureroasă este una dintre declaraţiile sale: "Voi face nişte cursuri de engleză intensivă timp de două luni".

Maică, dar p-astea poţi să le faci şi în Insula Paştelui, dacă te înţelegi bine cu ghidul. Nu mai bine te plimbi puţin, ca să-ţi aeriseşti creieraşul?

Rugă

Doamne, nu mi-i mai scoate în cale pe dobitocii care nu ştiu să meargă şi pe idioţii care nu ştiu să umble cu o umbrelă.
Mulţumesc!

Discuţii între colegi

În postarea anterioară spuneam că e foarte cald. De fapt, e atât de cald, că televiziunile duc lipsă de invitaţi. Nu mai are nimeni tupeu să se deplaseze pe caniculă. Însă problema a fost rezolvată: prezentatorul stă de vorba cu colega lui care - cum se spune în limbajul de lemn - ştie mai multe.

Acum se poate face autonomie teritorială

E cald, e foarte cald, iar televiziunile titrează acelaşi slogan: "România se topeşte". Dacă ai văzut un cub de gheaţă topindu-se, ai constatat că procesul începe de la margine.

Aşa mă gândesc că, din cauza căldurii, conturul României are de suferit. Şi cine ar putea profita mai mult de pe urma acestui fenomen decât cei doi-trei bidivii ai naţionalismului care doresc autonomie teritorială pentru ţinutul secuiesc.

Ei ar putea să-şi cheme rudele la graniţe şi, fiecare cu o găleată în mână, să adune topeala. Apoi se duc frumos unde ştiu ei şi solidifică ce-au cules, construindu-şi propria glie. Sau o pot ţine în găleţi, acasă la ei, să se uite la ele din când în când.

Ultimul răcnet: muzică ecologică

Prima trupă de muzică ecologică din lume a apărut, cum era şi normal, în România. Pentru că noi, românii, suntem fraţi cu codrul.

Este vorba de un cvartet care cântă la frunze fără să le rupă din copac. Altfel, normal, nu ar mai fi fost eco.

Sugestii pe internet

M-am jucat iar pe google, tastând următoarele cuvinte: "cum fac să". Mă aşteptam să găsesc căutări de genul "cum fac ciorbă", "cum fac să nu fac burtă" etc. În schimb, iată ce-a ieşit.

Gura infractorului adevăr grăieşte

Zona Gării de Nord din Bucureşti nici prima, nici ultima frontieră. Dar e o pepinieră de puşcăriabili, cărora nu le e jenă să vorbească în public de zăngănitul metalelor de celulă.

Ca una în metrou: „Au venit azi-noapte, mă, ce nu-nţelegi?! Era unu’... Ne-au luat pe toţi... Ce dracu’! Era 16 în cameră... Ăla a ajuns la puşcărie... Sunt vinovată eu că l-am trimis acolo... Gabori... Acu şi dacă face pârnaie... Să mor eu..."

Şi am coborât la Victoriei.

Gipsi food

Prânz. Maşina 137. Se făcea că pe la Cişmigiu urcă o familie ideală de ţigani romanizaţi. El – între 30 şi 40, ea – la fel, el-copil – răsărit pe la 8 ani, ea-copil – o zâmbăreaţă cam de 4 ani.

Am spus romanizaţi pentru că adulţii au bârfit despre averile cunoscuţilor în româneşte. Ceea ce nu s-au sfiit să facă imediat după ce au ocupat cele patru scaune poziţionate faţă-n faţă.

O doamnă, sprijinind bara de lângă ei, o vede pe mucoasă că intră într-o ciocolată ca în brânză şi îi întrerupe pe mojici:
- Da’ nu e prea dulce?

Mojicul-cap de familie o linişteşte:
- Ah, nu, că a mâncat o şaorma şi...

Pentru frizeriţele de modă veche

Mă tund la o frizerie de modă veche de lângă bloc. E atât de aproape că aş putea ieşi în pijamale şi nu s-ar prinde nimeni. Şi, cum e de modă veche, are şi nişte tanti pe măsură.

Recent au renovat. De fapt, au igienizat, cum scria pe uşa ca de magazie. La doamne, unde se pune părul pe moaţe, e mai frumos, e mai roz. La băeţi, aceleaşi scaune vopsite ani la rând.

Sunt două doamne la care urăsc să pic în tură. Una e mai tinerică şi foarte înaltă, bine făcută. Cum stă în spatele meu şi dă cu maşina sau cu foarfeca, îi simt respiraţia în creştet. Suflă ca o vacă la propriu.

Cea de-a doua este mai în vârstă şi pare că nu e vie. În afară de întrearea „Cum vreţi?”, nu auzi nimic de la ea. Cu ochelarii pe nas, îţi studiază tacticos capul, dar cred că vede dincolo de materie.

Îmi plac gesturile ei. Şterge cu pensula fiecare sculă pe care o foloseşte fără să îndepărteze totuşi părul. Gesturi mecanice, ca în prag de pensie.
De ce mă tund la ele? E mai scump ca în alte părţi.

Fotbalistul dezamăgit

Fotbalistul Florentin Petre, acum la ŢSKA Sofia, mărturiseşte într-un interviu, pentru "Adevărul", cea mai mare dezamăgire a lui:

"Faptul că n-am reuşit să joc cu Dinamo în Liga Campionilor! Am fost distrus pentru asta! Sincer, cred că Dinamo e blestemată cu Liga Campionilor..."

Nu, tată, nu te mai agita cu superstiţiile, cu blestemele. Dinamo şi oricare altă echipă românească nu avea şi nu are ce să caute acolo. N-au şut. Singurul motiv pentru prezenţa în prima fază a Ligii este clasarea pe locul I în campionatul intern. Atât!

Vier Pfoten und Milch

Obişnuiesc să ascult muzică la MP3 player în intervalul pe care mi-l petrec între casă şi hală prin mijloacele de transport în comun.

Un copil tuciuriu şi negru de jeg intră într-un vagon de metrou moştenit de la Ceauşescu. Ţine în braţe un căţel, care doarme cu burta în sus şi i se vede puţulica. Agăţat de un deget al puradelului se bălăngăne un covrig cu cele mai mari găuri pe care le-am văzut vreodată la un sul de cocă prăjită.

A început să pună placa şi îi vedeam gura cum se mişcă, căutând bunăvoinţa pasagerilor. Mi s-a făcut milă de el, dar nu i-am dat nimic. Cu toate puterile mele, le-am dorit mulţi ani de puşcărie părinţilor. Dacă se poate, mi-aş dori chiar să moară după gratii: el - după ani de purtat fuste şi machiaj, ea - după muncit zi de zi la câmp.

Povestea e tristă, ştiu, dar a înseninat-o tot ăsta micu'. Cum Ulrich a lăsat pentru o clipă tobele nemişcate, am reuşit să prind una dintre replicile copilului: "D-aţi un ban, să iau şi eu lapte lu' ăsta micu!"

Da - pentru că sigur se gândeşte cineva - avea şi surori, şi fraţi.

Sfat gospodăresc

"Casa străluceşte când este curăţată cu alcool", scrie Cancan. Nu mai bine, cum ar veni, îl bem? Dacă după aia miroase şi nu ne mai place? Şi de ce să strălucească o casă dată cu alcool, ca să strângă drojdierii din cartier oricând dispuşi să lingă un întrerupător.

Ştirea despre care vorbesc este superbă: cu o lună înainte de Paşte, autorul sau autoarea textului vă pune la şmotru. Era vorba de frecat doar faianţa cu alcool, nu se spune de care.

A apărut biletul RATB cu trei călătorii!

Ce poţi să faci atunci când te trezeşti în tramvai şi, culmea, ambele capete ale tichetului din hârtie igienică al RATB sunt compostate?

Iată: rupi unul dintre capetele tichetului, înlăturând partea găurită. Şi astfel mai faci rost de o călătorie, aia de la jumătatea tichetului, la care nici şefii RATB nu s-au gândit, cum a făcut un domn în tramvaiul 8. Na!

Mă urmăreşte Uniunea Europeană

Poate îmi spune cineva de ce am fost "vizualizat" de Uniunea Europeană. Live Traffic Feed arată că UE a poposit pe acest blog. Cum se face că afişează acest nume?

Nu te ruşina! Fii porno!

DEX online zice că "porno" este adjectiv şi înseamnă obscen, pornografic, care are caracter pornografic, cu extensia literatură porno, şi vine din franceză şi engleză de la acelaşi "porno".

Bun, e clar! Nu înţeleg totuşi cum tabloidele şi site-urile unor ziare publică poze şi video cu femei dezbrăcate (doar femei, că bărbaţii sunt dizgraţioşi sau chiar porno) sub titluri din cele mai interesante.

Iată: antena3.ro pune filme cu o "O tânără sexi a fost filmată sub duş", "Au rămas în sânii goi la un meci de hochei" şi "O stripteuză şi-a dat şi chiloţii jos din greşeală!".

Unu: tânăra sexi d-aia a fost filmată sub duş pentru că e tânără şi e sexi, chiar şi duşul e sexi; Doi: la un meci de hochei unele trebuie să rămână în sânii goi, altfel nu se opresc ăia din cafteală. Trei: o stripteuză şi-a dat chiloţii jos că aşa era scenariul pentru belit ochii, dobitocilor!

E frumos totuşi din partea celor de la Antenă că astfel de filme sunt postate sub titlul "Tabloid". Eu ştiam că filmele cu femei goale sunt pentru după 12 noaptea.

Şi "Libertatea" sare cu "Să vorbim despre sexul ei". Dacă aveţi temeri să daţi un google, vă spun eu că are şi poză: una trage de maluri mai ceva s-o rupă. Frumos, cu ajutorul unor săgeţi, ne este arătată fiecare piesă unde este poziţionată.

"Să vorbim despre sexul lui" n-am găsit. Cred că nu intra în pagină sau nu ştiau să facă semitifeţ, text wrap sau măcar s-o înfăşoare în ceva. Oricum, articolul este afişat la pagina "Magazin". Magazin cu sule, brice şi carice, poate!

Nici "Click!" nu se lasă şi dă sfaturi practice despre cum să faci un sex oral de excepţie. Rubrica se cheamă "Sexualitate" - pe faţă măcar - şi la un articol poţi vedea doar capul cu gura deschisă şi ochii închişi ai uneia care se ţine disperată cu mâinile de cearşaf.

E chiar aşa greu să zici că vrei să devii publicaţie porno şi ţi-e ruşine?

De ce românii nu sunt fericiţi

Câteva ziare au scris că perioada cea mai fericită din viaţa unui om e la 74 de ani, citând una dintre sursele de ştiri care câteodată ne strică creierul, Telegraph.co.uk.

Păcat, zău! Speranţa de viaţă în România este, statistic, de 72,5 ani. D-aia nu e fericire în România. Trăind în acest vremuri în România, serios vorbind, ce fericire să bagi în tine la 74 de ani.

De zâmbit larg nu poţi; îţi cade placa sau îţi dezveleşti gingiile şi nu e frumos, doar cimpanzeii fac asta.

Nu primeşti complimente despre aspectul pielii; cu tranşeele alea?! Mergi în sictir, afectat; altfel n-ai cum, eşti deja în programul rabla-dambla.

Ai pensie; no comment, decât dacă ai o pensie nesimţită. Nu mai poţi să-l mai bagi pe jegosu în traistă, pe hăndrălău în păpuşoi, pe budigai în horă, pe ştromeleag în iaz.

Adio Counter Strike; îţi bâţâie mâinele atât de tare că eşti în stare să te sinucizi cu cuţitul.

Iar dacă ai avut grijă de tine şi eşti un tip sănătos şi bine făcut, nu scapi. Au şi copiii tăi copii de crescut. Marş cu ei la grădiniţă, şcoală, dans, pian, engleză. Futu-i!

Cum se bese un corporatist

Odată cu corporatismul, în România a crescut numărul afecţiunilor psihice. Mai rău, la cum ştiu corporatiştii să aşeze birourile, nici să tragi o băşină liniştit nu poţi. N-ai cum să-i mai dai drumul pe şustache.

Era mai bine pe vremuri, când luai o scândură sau o ţeavă la spinare şi te plimbai prin fabrică ca şi cum ai fi avut de treabă. Ştiau ei colegii... Deseori se întâlneau unul cu ţeava, altul cu scândura.

La mine la serviciu se fumează afară. Deci, fumam la scrumieră şi am auzit că se deschide uşa de la etajul unu. Au şi colegii de sus o ieşire, cu un padoc – grilaj de fier şi o scară. Trebuie să te fereşti de sub grilaj, altfel iei scrum şi altele în cap.

Nu am ridicat privirea să văd cine era, pentru că odată am dat cu ochii de subfusta unei colege şi m-am învăţat minte.

Nu am mai apucat să trag un fum că mi-a sărit ţigara în mâna cealaltă. O băşină infernală s-a dezlănţuit deasupra mea, scorojind vopseaua de pe scări. Era un domn. Cât o/le ţinuse săracu’? Cât se chinuise? Ce furie!

Test pe o melodie de Bryan Adams

Am urmărit-o pe nepoata mea, care are 6 ani, în timp ce asculta Bryan Adams - "Have You Ever Really Loved A Woman?". Melodia a avut un efect miraculos.

Nu ştie atâta engleză cât să înţeleagă versurile, dar am văzut în comportamentul ei că le-a înţeles.

Stătea pe scaun, se legăna uşor, în ritm, stânga - dreapta. Cel mai important: ţinea braţele încrucişate la piept, ţinându-se cu mâinile de umeri. Se îmbrăţişa!

Poate nu ştiţi melodia